CONSTRUCTIILE INDUSTRIALE
Domeniul constructiior industriale, in aparenta mai putin spectaculos pentru creatia de arhitectura in general, beneficiaza de un impuls creator important. Uriasa transformare a tehnologiilor industriale devine o necesitate obiectiva in modul de conformare a acestui tip de cladiri. Marii industriasi, dornici de a beneficia de spatii moderne, cerute de noile procese tehnologice, de progresul si evolutia stiintei, accepta propunerile tinerilor arhitecti, in a caror conceptie sunt reformulate noile cerinte legate de utilizarea eficienta a spatiului de productie, de posibilitatile oferite de structura de beton armat si nu in ultimul rand de un nou sistem de selectare a reperelor estetice.
Printre lucrarile notabile ce au permis inscrierea constructiilor industriale in randul adevaratelor creatii de arhitectura se numara si cele realizate de Horia Creanga pentru firma Malaxa, in Bucuresti. Este vorba de Intrarea principala, 1931-31, Fabrica de tevi, 1935-36, Pavilionul Administrativ, 1936. Merita consemnat si aportul altor arhitecti la transformarea si evolutia cladirilor industriale spre lucrari ce le confera statutul de arhitectura industriala moderna. Tendinta functionalista si inovatia estetica se regasesc intr-un sir important de lucrari cu tematica industriala: Atelierele si anexele Grivita, Bucuresti, 1930-40, arh. Maria Cotescu; Uzinele IAR, Bucuresti, 1937, arh. P.M. Cantacuzino; Uzinele Metalurgice Brasov, 1936-37, arh. L. Constantinescu; Uzina de anvelope – Banloc, Floresti Prahova, 1937, arh. O. Doncescu; Halele Fabrica Tohanul Vechi si Orastie, 1937-38, arh. R. Bordenache; Uzinele IOR, Bucuresti, 1938-40, arh. R. Bordenache.
Constructiile pentru abatoare moderne au facut obiectul unor investitii importante in multe din localitatile tarii; printre ele se numara Abatorul de export din Constanta, 1933-34, arh. Nicolae Nenciulescu, Abatorul orasului Buzau, 1934, si Abatorul orasului Bacau, 1934-35, arh. D. Marcu etc. Ceea ce caracterizeaza toate aceste cladiri industriale este interesul pentru asigurarea functionalitatii optime, prin ridicarea calitatii locului de munca, organizarea spatiala rationala si exprimarea plastica foarte clara, intr-o volumetrie adecvata, ritmata de elementele constructive.
Aceasta arhitectura, impusa la cote superioare de valoare de catre promotorii Miscarii Moderne in arhitectura mondiala, cunoaste si in Romania interbelica o reevaluare si o inscriere a ei in randul adevaratelor opere de arhitectura. Dezvoltarea economica a tarii, urmata de expansiunea si diversificarea spatiilor industriale, a condus la necesitatea aparitiei unei noi structurari a spatiului industrial si mai ales a unei sincronizari cu tehnologia si stiinta moderna. Toate acestea vor avea ca efect aparitia unei estetici noi, capabila sa raspunda cerintelor functionale diverse. Efortul si aportul arhitectilor la solutionarea acestor cerinte se vor indrepta si spre proiectele dedicate designului industrial, ce se va dezvolta ca ramura importanta in preocuparile legate de industrie pe parcursul urmatoarelor decenii.
Maria Cotescu, Atelierele Grivita Bucuresti, 1930-1940
O. Doicescu, Uzinele de Anvelope Banloc, Floresti, 1937-1938
N. Nenciulescu, Abatorul de Export, Constanta, 1934-1935
George Matei Cantacuzino, Fabrica de Avioane IAR, Brasov, 1933
