Transportul pe Dunăre, Oportunitate Nevalorificată: Problemele Infrastructurii Portuare
Investițiile substanțiale în infrastructura fluvială și ajustarea tarifelor sunt cruciale pentru optimizarea porturilor românești și exploatarea transportului pe Dunăre, considerat mai rentabil și mai ecologic. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval (CSDN) din cadrul Consiliului Concurenței, care a evaluat organizarea, administrarea și activitățile economice ale porturilor fluviale din România.
Potrivit raportului, infrastructura portuară de pe Dunăre este insuficient dezvoltată și inadecvată cerințelor transportului fluvial modern, situându-se sub nivelul altor porturi europene. România dispune de 43 de porturi, puncte de operare și unități de lucru pentru transportul fluvial. Dintre acestea, 53,5% sunt administrate de Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu (CN APDF SA), 25,6% de Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime SA Galați (CN APDM SA), iar 9,3% de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile SA Constanța (CN CAN SA). Restul porturilor sunt gestionate de autoritățile locale.
Problemele porturilor fluviale românești: investiții reduse și administrare fragmentată
Navigația pe Dunăre depinde de Regia Autonomă „Administrația Fluvială a Dunării de Jos” Galați (RA AFDJ Galați), responsabilă de întreținerea infrastructurii în conformitate cu Convenția de la Belgrad. Cu toate acestea, porturile românești se confruntă cu o infrastructură deficitară, investiții limitate și o administrare dispersată, ceea ce afectează eficiența transportului fluvial.
Dintre cele 23 de porturi gestionate de CN APDF SA, doar 11 au înregistrat trafic de mărfuri între 2021 și 2023, iar 70% din acesta s-a concentrat în doar cinci porturi. Mai mult, zece porturi nu dispun de echipamente de operare sau acces la utilități esențiale precum apă, electricitate și canalizare, iar în unele cazuri acostarea se face la maluri naturale, neamenajate. Analiza arată că doar 41,14% din suprafața portuară administrată de CN APDF SA este utilizată, în timp ce anumite puncte de operare, precum Baziaș, Drobeta-Turnu Severin (agabaritice), Dubova, Rast și Svinița, sunt complet nefolosite. Între 2021 și 2023, CN APDF SA a realizat investiții modeste, de aproximativ 1 milion de lei, finanțate 36,79% din surse proprii și 63,21% din alte surse.
În schimb, CN APDM SA Galați utilizează mai eficient suprafața portuară – 86,07% pentru porturile fluvio-maritime și 74,26% pentru cele interioare. Toate cele nouă porturi aflate sub administrarea CN APDM SA sunt racordate la rețeaua electrică, însă doar patru beneficiază și de apă și canalizare (Galați, Brăila, Isaccea și Chilia Veche). În prezent, porturile Tulcea și Măcin sunt în curs de modernizare.
Principalele probleme: investiții insuficiente și lipsa unei viziuni unitare
Porturile administrate de autoritățile locale beneficiază de investiții minime. Doar trei administrații locale – Turnu Măgurele, Administrația Zonei Libere Sulina și Administrația Zonei Libere Galați – au alocat fonduri pentru îmbunătățirea infrastructurii portuare.
Un alt obstacol major este fragmentarea administrativă. Porturile sunt gestionate atât de companii naționale, cât și de entități locale subordonate autorităților publice, fiecare având strategii, bugete și priorități diferite. În unele cazuri, administrarea unui port este împărțită între mai multe instituții – de exemplu, portul Brăila este gestionat simultan de CN APDM SA, Administrația Zonei Libere Brăila și Casa de Cultură a Municipiului Brăila.
Această lipsă de coordonare îngreunează stabilirea unor tarife unitare și împiedică aplicarea unei strategii coerente de dezvoltare a porturilor românești. Fără o reformă administrativă și investiții consistente, potențialul transportului fluvial va continua să fie insuficient exploatat.
Sursa: Stiripesurse.ro
