Clădirea istorică a Grossmarkthalle, a fost in vremea constructiei cea mai mare hală de fier beton boltită fără puncte de sprijin intermediare din lume. Acum devine unul din cele trei elemente principale ale noului sediu al Băncii Centrale Europene (BCE).
Noul sediu al BCE comportă trei elemente constitutive principale: clădirea Grossmarkthalle, la care au fost adăugate noi structuri interne, o clădire de tip zgârie-nori, formată din două turnuri de birouri, legate printr-un atrium, şi clădirea de acces, care creează o legătură vizuală între Grossmarkthalle şi turnuri, constituind şi intrarea principală, uşor de reperat, dinspre nord.
Turnul dublu al noului sediu al Băncii Centrale Europene (BCE) va completa, prin nota sa distinctivă, orizontul oraşului Frankfurt pe Main. Un ansamblu cu adevărat unic va fi creat prin încorporarea şi transformarea clădirii Grossmarkthalle (hala pieţei de gros).
Istoria clădirii
Grossmarkthalle a fost construită între 1926 şi 1928, după proiectul lui Martin Elsaesser, care a fost directorul Serviciului de urbanism (Stadtbaudirektor) al oraşului Frankfurt pe Main între anii 1925 şi 1932. Cu o lungime de 220 m, o lăţime de 50 m şi o înălţime maximă de 23,50 m, clădirea a adăpostit piaţa de gros de fructe şi legume, care deservea nu doar oraşul, ci întreaga regiune Rin-Main.
„Bazilica legumelor”
Grossmarkthalle – sau „Gemieskirch” („bazilica legumelor”), cum mai era denumită popular – era locul în care, până în luna iunie 2004, îşi desfăşurau activitatea comercianţii de legume şi fructe. Produsele agricole de la piaţa de gros erau livrate pe o rază de 200 km în jurul oraşului Frankfurt. Astăzi, piaţa de gros se află la Frischezentrum, un nou complex în cartierul Kalbach.
Cadrul structural
În momentul în care a fost construită, Grossmarkthalle era cea mai mare hală de fier beton boltită fără puncte de sprijin intermediare din lume. Structura acoperişului halei principale constă din 15 bolţi semicilindrice din beton, sprijinite pe coloane din beton armat. Construite după metoda Zeiss-Dywidag, bolţile din beton au lăţimea de 15 m şi lungimea de 43,50 m. La vârf, acestea au o grosime de numai 7,50 cm. Faţadele longitudinale ale halei sunt alcătuite în principal din structuri de beton de tip raster prevăzute cu geamuri; faţadele de la nivelul parterului, precum şi cele două aripi au fost construite din cărămidă specifică epocii.
Utilizare
Grossmarkthalle a fost utilizată de comercianţii de gros din Frankfurt din 1928 până în 2004, când aceştia s-au mutat la Frischezentrum, în nord-vestul oraşului.
Monument cultural
O clădire reprezentativă pentru tehnologia de vârf a epocii clasice moderne, Grossmarkthalle a fost recunoscută ca monument cultural în anul 1972. Utilizând un tip nou de cadru structural, construcţia era, la acea vreme, cea mai mare hală de fier beton boltită fără puncte de sprijin intermediare din lume.
Elemente constitutive
Pe amplasamentul pieţei de gros se aflau iniţial mai multe elemente.
Grossmarkthalle în sine era o hală comercială, având la fiecare capăt câte o aripă cu opt etaje. În aripa de vest se aflau birourile comercianţilor de gros şi casele de marcat, iar în aripa de est, standuri suplimentare şi camere frigorifice pentru depozitarea mărfurilor. Cele două aripi erau legate la clădiri anexe de câte patru etaje, în care se aflau restaurante, apartamente şi punctul vamal. În partea de sud a halei existau mai multe linii ferate, întrucât majoritatea mărfurilor, în special fructele tropicale, erau transportate pe cale feroviară. Abia cu câteva decenii în urmă, transportul acestora a început să se facă pe cale rutieră.
Conservarea istorică
În conformitate cu decizia de conservare, lucrările de restaurare a Grossmarkthalle şi a celor două aripi nu vor afecta aspectul exterior de bază al clădirilor. Acestea vor fi restaurate cu atenţie, rămânând componente distinctive ale arhitecturii zonei. Lucrările de restaurare vor scoate la iveală anumite elemente de construcţie care au fost acoperite în timp. Înainte de preluarea de către BCE a întregului amplasament, Importhalle şi alte clădiri mai mici, care erau într-o stare avansată de uzură, au fost demolate.
