Inaugurat la sfârșitul lunii septembrie 2013 în Kensington Gardens din Londra, proiectul semnat de Zaha Hadid Architects a stârnit, ca de obicei, reacții dintre cele mai diferite. Deși este prima structură permanentă propusă pentru capitala britanică, Serpentine Sackler Gallery reprezintă de fapt a treia colaborare a biroului londonez cu Serpentine Gallery: în anul 2000 au inaugurat Serpentine Gallery Pavilion Commission, iar în vara lui 2007, în colaborare cu Patrick Schumacher, au realizat instalația Lilas, care s-a bucurat de aprecierea publicului.
În cazul de față, tema proiectului cerea conversia unei clădiri în stil neoclasic din 1805, care a funcționat ca depozit și magazin de muniții, într-o galerie de artă, dar și extinderea acesteia printr-un al doilea spațiu, multifuncțional. A rezultat un proiect cu două fețe, diferite: The Magazine, o clădire de secol al XIX-lea de cărămidă, și o structură tensionată contemporană, caracterizată de unii critici drept un gest exhibiționist prin contrastul masiv cu cadrul existent.
Cele două spații acoperite cu bolți cilindrice din cărămidă, unde era depozitat înainte praful de pușcă, au fost eliberate de orice pereți de compartimentare fără valoare istorică pentru a obține zone ample și deschise pentru expoziții. Totodată, curțile interioare din cadrul ansamblului au fost acoperite și transformate în spații expoziționale sau de proiecții, cu luminatoare ce pot fi, la nevoie, acoperite. În completarea acestor zone de expunere există și un portic destinat socializării, mărginit de o colonadă în ordin doric către fațada principală. Aceasta a fost păstrată așa cum era în anul 1820, singura modificare majoră constând în deplasarea intrării pe axul principal, cu scopul obținerii unei imagini simetrice.
Cel de-al doilea spațiu major nu a primit o funcțiune fixă; poate deveni atât restaurant – cafenea, cât și sală de lectură sau loc de discuții și socializare. În profund contrast cu construcția de cărămidă existentă, extensia propusă poartă marca biroului Zaha Hadid Architects, caracterizându-se prin fluiditate și o siluetă senzuală. O membrană albă, lucioasă, de fibră de sticlă și Teflon se mulează după o structură tensionată din oțel și se unduiește fie până la linia de maximă înălțime, fie până când atinge terenul în trei puncte ale perimetrului său, părând la un moment dat că îmbrățișează corpul The Magazine.
Cinci coloane de oțel contribuie la susținerea acestei membrane și formează la partea superioară luminatoare decupate după aceleași forme organice care caracterizează întreaga intervenție. Închiderile verticale sunt în totalitate de sticlă, fără rame, pentru a accentua senzația de continuitate între interior și grădinile exterioare. Fabian Hecker (lider de proiect) afirmă că aceasta este una dintre cele mai complexe structuri propuse de biroul său și că trei echipe de ingineri au experimentat îndelung limitele materialelor folosite până când s-a ajuns la forma dorită.
Deși arhitecții susțin că ceea ce și-au propus de la bun început a fost ca noul volum, prin transparență și dinamism, să fie complementar clădirii masive și calme în stil neoclasic, abordarea nu a primit numai feedback pozitiv. Ceea ce s-a reproșat proiectului a fost o atitudine indiferentă față de context și dorința de a epata gratuit, dar, într-un final, probabil că nimeni nu se aștepta la o abordare „cuminte” de la Zaha Hadid.
______________________________________________________________________________________________________
Vrei sa vezi ce depozite se construiesc acum in Romania? Click aici
________________________________________________________
